Confiedențialitate - Bine ai venit!

Legea drepturilor pacientului
Legea nr. 46 din 21.01.2003, M.O. Partea I nr. 51 din 29.01.2003

Capitolul IV – Dreptul la confidenţialitatea (s.n.) informaţiilor şi viaţa privată a pacientului

        Art. 21 Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.
        Art. 22 Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
        Art. 23 În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.
        Art. 24 Pacientul are acces la datele medicale personale.
        Art. 25 (1) Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.
                      (2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.

Codul deontologic al medicilor.
Secţiunea B
Secretul profesional (s.n.)

        Art. 13 Secretul medical este obligatoriu. Interesul societăţii (prevenirea şi combaterea epidemiilor, bolilor venerice, bolilor cu extindere în masă) primează faţă de interesul personal.
        Art. 14 Obiectul secretului este tot ceea ce medicul, în calitatea lui de profesionist, a aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa intimă a bolnavului, a familiei, a aparţinătorilor, precum şi probleme de diagnostic, pronostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cele mai diverse fapte şi chiar şi rezultatul autopsiei.
        Art. 15 În situaţia în care legea sau o curte judecătorească obligă medicul să dezvăluie aspecte cuprinse în secretul medical, aceasta nu constituie o abatere. Poliţia sau procuratura nu pot înlocui decizia judecătorească.
        Art. 16 Medicul răspunde disciplinar pentru destăinuirea secretului.
        Art. 17 Secretul există şi faţă de aparţinători, de colegi şi de cadre sanitare neinteresate în tratament.
        Art. 18 Secretul persistă şi după terminarea tratamentului, sau moartea pacientului.
        Art. 19 În comunicările ştiinţifice, cazurile vor fi în aşa fel prezentate, încât identitatea bolnavului să nu poată fi recunoscută.
        Art. 20 Mass media are voie să intre în unităţile sanitare doar cu acceptul şefului de secţie, al medicului curant şi al pacientului, cu respectarea confidenţialităţii.
        Art. 21 Certificatele medicale şi medico-legale vor fi eliberate numai la cererea persoanei examinate, reprezentanţilor săi legali sau la cererea unei instanţe de judecată.
        Art. 22 Evidenţele medicului (registru, fişe, foi, condici de operaţie, procese verbale de necropsie) trebuie păstrate ca materiale secrete.

Legea nr. 306 din 26.05.2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum şi
organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România,
publicat în M.O., partea I, nr. 578 din 30.06.2004, face referiri atât directe
(secţiunea 4) cât şi indirecte la confidenţialitate (secţiunea 1, secţiunea 4)

Secţiunea a I-a

        Art. 5 (3) Deciziile şi hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale generale acceptate, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii şi deontologiei medicale (s.n.), grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică.
        Art. 6 (3) În legătură cu exercitarea profesiei şi în limita competenţelor profesionale, medicului nu-i pot fi puse îngrădiri privind prescripţia şi recomandările cu caracter medical, având în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligaţia medicului de deosebit respect faţă de fiinţa umană şi de loialitate faţă de pacientul sau (s.n.), precum şi dreptul medicului de a prescrie şi recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.

Secţiunea a IV-a

        Art. 39 h) să se păstreze secretul profesional (s.n.)
        Art. 40 Obligaţiile membrilor Colegiului Medicilor din România, ce decurg din calitatea lor specială de medici, sunt: a) să respecte şi să aplice, în orice împrejurare, normele de deontologie medicală (s.n.); f) să respecte drepturile pacienţilor (s.n.).

Secţiunea a VI-a

        Art. 69 (1) Medicul răspunde disciplinar (s.n.) pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală şi a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România.
                      (2) Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude (s.n.) răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.

Capitolul I, secţiunea a I-a, Art. 9

                      (1) La primirea în rândurile Colegiului Medicilor din România, medicul va depune Jurământul lui Hipocrate în formularea modernă adoptată de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva din anul 1975: „O dată admis . . . voi păstra secretele încredinţate de pacienţi, chiar şi după decesul acestora”.

Norme de Reglementare ale CNA
Decizie nr. 40 din 09.03.2004 privind Asigurarea informării corecte şi a pluralismului

        Art. 8 În cadrul emisiunilor cu caracter informativ, radiodifuzorii trebuie să respecte următoarele reguli:
        Art. 9 (1) În cazul informării asupra unor accidente, dezastre sau tragedii colective se va evita accentuarea gratuită a stării de îngrijorare şi se vor cita sursele de informare.
                    (2) Se vor evita speculaţiile asupra evenimentelor tragice, a cauzelor şi consecinţelor lor ori prezentarea repetată a unor imagini şocante, pentru a nu provoca temeri inutile sau panică în rândul publicului.
                    (3) Nu se va preciza numele victimelor, până la comunicarea sau confirmarea oficială a acestora.

Decizia nr. 248 din 01.07.2004 privind
Protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine

        Art. 2 Radiodifuzorii au obligaţia să respecte dreptul sacru la demnitatea umană (s.n.) şi la propria imagine şi să nu profite de ignoranţa sau buna credinţă a persoanelor.
        Art. 3 În sensul prezentei decizii, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente locale sau naţionale, cu semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi care nu încalcă (s.n.) drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
        Art. 16 (1) Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei aflate în situaţia de victimă, fără acordul acesteia (s.n.).
                      (2) Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei fără discernământ sau decedate, fără acordul familiei (s.n.).
                      (3) Este interzisă difuzarea de imagini care exploatează sau scot în evidenţă traumele sau traumatismele unei persoane (s.n.).
        Art. 17 (1) Orice persoană are dreptul la respectul intimităţii în momente dificile, precum o pierdere ireparabilă sau o nenorocire.
                      (2) În cazul situaţiilor de suferinţă umană, a dezastrelor naturale, accidentelor sau a actelor de violenţă, radiodifuzorii au obligaţia de a nu se amesteca nejustificat în viaţa privată (s.n.).
        Art. 18 (1) Difuzarea materialelor audiovizuale conţinând imagini ale persoanelor aflate la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, este permisă numai cu acordul persoanei (s.n.) sau, în cazul în care persoana este fără discernământ sau decedată, cu acordul familiei ori a aparţinătorilor (s.n.).
                      (2) Radiodifuzorii au obligaţia de a respecta demnitatea şi anonimatul persoanelor cu tulburări psihice.
                      (3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţii de interes public justificat în care difuzarea materialului audiovizual are drept scop:
   a) prevenirea săvârşirii unor fapte penale ori înlăturarea urmărilor prejudiciabile ale unor asemenea fapte;
   b) probarea comiterii unei infracţiuni;
   c) protejarea sănătăţii sau moralei publice.